Inaltarea
Domnului-Ispasul
Unul dintre
cele douasprezece praznice imparatesti, se sarbatoreste intotdeauna in joia din
saptamana a sasea dupa Pasti, la exact 40 de zile de la Invierea Domnului.
Sarbatoarea,
dupa evanghelistul Marcu rememoreaza Inaltare Domnului in ceruri, in prezenta
apostolilor, dar si a unui muritor de rand ce purta numele de Ispas.
Dupa liturghie in biserici, cimitire , manastiri, la
monumente si la troite se fac slujbe de pomenire a eroilor neamului cazuti pe
campurile de lupta dar si in temnite.
In Nasaud, judetul Bistrita-Nasaud, conform
traditiei seculare ziua de joi este zi de targ.
Cum
era de Ispas la Nasaud?
De dimineata buna, inainte de rasaritul
soarelui pe drumul pietruit al
Nasaudului in sunetul rotilor de la carute si tropaitul copitelor cailor
acoperite de sunetul zurgalailor,se trezeau localnicii reamintindu-si ca azi este
ziua marelui targ este ziua marelui targ de Ispas la Nasaud.
"Dar
cum a dat in fapt de zori
Veneau
cu fete si feciori
Traznind
radvanele, de crai
Pe
netede poteci de plai
La
tot radvanul patru cai
Ba
patru sori.
Din
fundul lumii, mai de sus,
Din
zorit si din apus,
Din
cat loc poti gandi ca bati
Venitau
roiuri de imparati
Cu
stema-n frunte si imbracati
Cum
astazi nu-s”
Frumoase
fete si chipesi feciori de prin toate satele si catunele de pe Vaile Zagrii, Ideciului,
Salautei, Bichigiului, Rebrei, Ilvelor dar si a Somesului, de doua ori pe an,
la targurile de Ispas si de Samedru isi dau intalnire la Nasaud, pentru a-si
etala frumoasele straie dar si maiestria in jocul popular.
Fiecare
caruta incarcata de tineri, avea protagonistul sau: ceterasul. Runcanii a caror
Ilene Cosanzene erau recunoscute datorita cozilor impletite de mainile dibace
ale femeilor mai in varsta, in saisprezece, treizeci si doi, spunandu-se chiar
ca se faceau impletituri din saizeci si patru. Asadar runcanii veneau cu
vestitii lor ceterasi – fratii Cilica.
Hordouanii
si bichigenii, demni urmasi ai lui George Cosbuc si badea Tanase Todoran, ii
aveau ceterasi pe Tanca si badea Sever iar Donuc le zicea pe struna subtire
rebrenilor si rebrisorenilor.
Falnici
si cu cele sapte randuri de pauni in clop, fluturand in bataia vantului isi faceau
simtita prezenta si salaoanii care desi nu aveau un ceteras al satului “
arvoneau” adica tocmeau mai intotdeauna pe celebrul si talentatul ceteras al
Telciului – Ion Sabadas.
Cu
celébrele lor brauri cu “canaci” coborate pana la poalele camasii pe piciorul drept, erau prezenti si zagrenii, mocodenii, nimigenii, mititenii, puhoi de lume, ce
mai.
Dimineata
in “pciazul” adica piata din centrul orasului, intre doua trei invartite sub
arcusul ceterii, mai cumparau de la mesterii populari cate una alta: de la
opinci, unelte agricole, rasaduri pana la renumitele clopuri de paie, pe cat de
frumoase, pe atat de folositoare, ca doar Ispasul vesteste sosirea verii.
Cand
clopotele catedralei trageau de iesire de la slujba, toata suflarea
cu mic cu mare mergea in “loagar” unde asa cum au organizat din timp “cizesii”
fiecare sat avea jocul lor in jurul carutelor, unde erau cocotati ceterasii iar tinerii, jucau de le sfaraiau calcaiele, ca doar ii vedea lume din atatea sate.
Trei
pasi la stanga binisor
Si
altii trei la dreapta lor,
Se
prind de maini si se desprind
Se
aduna-n cerc si iar se intind
Si bat pamantul tropotind
In tact usor”
Cei
drept mai existau si unele altercatii,
din cauza unei frumoase fete din alt sat, care a indraznit si a jucat cu un
fecior din alt sat, dar intotdeauna acestea se incheiau repede la un pahar de “holirca”(tuica)
bine acompaniat de gustul carnatilor si micilor bine prepeliti la jarul molcom.
Horile
tineau pana seara, atunci cand din banii adunati de la tinerii din joc,
cizesii-adica flacaii care organizau jocul, plateau ceterasii conform
intelegerii avute.
Carutele
insotite de strigaturile fetelor si feciorilor se reintorceau in satele lor,
sub privirile suparate ale nosodenilor care din cand in cand spuneau “noa, asa
fain ca anu’ asta nu o mai fost”
Odata
ajunsi acasa, cei mai in varsta adunati in fata caselor, la gurile uliciorilor comentau
cu talcul bine cunoscut al taranului roman: cine cu cine a jucat mai mult? Cate
randuri de paun a avut in clop cutare fecior? Cum a fost impletita si ce haine
a purtat cutare fata? Oare cate nunti
vor fi in urma targului?
In
schimb cei tineri colindau dealurile si razvoarele pentru a culege floarea de
alun, care numai in noaptea de Ispas infloreste dar se si scutura, o floare
buna de leac dar si de facaturi de dragoste.
Si
asa pana la cantatul cocosilor care vestesc o noua zi de munca, satul intra in enigmática
sa liniste, lasandu-ne doar pe noi, cei mai in varsta, ca sa povestim celor mai
tineri, cat de frumos era odinioara………..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu