„Craii de la Mocod” este o tradiţie ce dăinuie de mai bine de trei secole în satul Mocod, comuna Nimigea (Bistriţa-Năsăud). În a doua zi de Paşte, sunt aleşi cei mai harnici doi tineri din localitate, care sunt numiţi „crai” şi care au dreptul să îi pedepsească pe alţi doi feciori leneşi. Cei dintâi duc câte un prun tânăr fetelor din sat, care îl ornează cu panglici colorate, beteală, flori şi păpuşi. Craii trebuie apoi să-şi „spele” păcate şi să plătească pentru a fi scoşi din apa Someşului.
În comuna Şuşag, judeţul Alba, există un obicei despre care localnicii spun că este unic în România. Este vorba despre „statul la vase”, tradiţie ce se păstrează încă pe Valea Sebeşului. În cea de-a doua zi de Paşte, tinerii căsătoriţi în ultimul an trebuie să se îmbrace în haine populare de nuntă şi să stea la masă în curtea bisericii din localitate, aşteptând ca rudele şi prietenii să le aducă diverse cadouri utile pentru gospodărie.Vechi de secole, obiceiul a fost „întrerup” cu câţiva ani înainte de Revoluţia din 1989, iar în anii ’90 nu a mai putut fi organizat pentru că tinerilor le era ruşine să se implice. Datina a fost însă reînviată la începutul anilor 2000, cu sprijinul Consiliului Judeţean Alba. Dacă înainte proaspeţii căsătoriţi primeau vase de lut, acum darurile constă în vase de sticlă, porţelan sau inox.
Tot în Alba, Bistrita-Nasaud, dar şi în alte judeţe din Transilvania, în comunităţile de germani şi saşi se păstrează încă tradiţia „stropitului” sau „udatului”. Lunea, în cea de-a doua zi a sărbătorii Pascale, băieţii tineri formează mai multe grupuri şi merg să stropească fetele cu parfum. În unele sate băieţii trebuie să întrebe părinţii fetelor dacă primesc cu udatul, spunând: „Am fost într-o pădure verde, am văzut o viorea albastră, care stătea să se ofilească. Îmi daţi voie să o stropesc?”. Dacă în vechime fetele erau stropite cu apă, din secolul al XIX-lea tinerii folosesc sticluţe cu parfum. În schimb, băieţii primesc cozonac, prăjituri, ouă roşii şi vin.
În satul Sânmihai din judeţul Mureş, tânărul care iese primul la arat în primăvară – poreclit„Pogăniciul” - este urmărit, în a doua zi de Paşte, de şapte „fugari” desculţi, ţelul primului fiind să urce în turnul bisericii şi să tragă clopotele fără a fi prins şi astfel să primească băutură şi ouă roşii. Dacă, dimpotrivă, este prins, „Pogăniciul” este aruncat în pârâul ce traversează satul, apoi trebuie să le facă cinste celorlalţi.
În Bucovina, în noaptea de Înviere, fetele se duc în clopotniţă şi spală limba clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spală apoi pe faţă în zorii zilei de Paşte, pentru a fi frumoase tot anul şi pentru ca „aşa cum aleargă oamenii la biserică atunci când se trag clopotele, tot aşa să alerge şi băieţii după ele”. Băieţii trebuie să meargă cu flori la casele tinerelor pe care le plac, iar ele, pentru a demonstra că sentimentul este reciproc, trebuie să le ofere un ou roşu.
În Ardeal, tinerii maghiari obişnuiesc să împodobească, de sâmbătă noaptea, cu crengi de bradporţile caselor unde locuiesc fete nemăritate. Fetele care au pândit toată noaptea la ferestre ştiu pe cine să răsplătească, astfel că băieţii primesc în ziua de Paşte bucate sau bani.
La Călăraşi, credincioşii aduc la slujba de Înviere şi un cocoş alb. Tradiţia spune că atunci când cocoşii cântă, Hristos a înviat. Aşadar, cel mai norocos va fi gospodarul a cărui pasăre va cânta prima. Acesta va avea un an plin de belşug.
În Câmpulung Moldovenesc, în zorii zilei de duminică, credincioşii ies în curtea bisericii şi, stând în cerc, aşteaptă ca preotul să sfinţească şi să binecuvânteze bucatele din coşurile pe care le-au adus. În fiecare coş se găseşte o farfurie pe care sunt aşezate seminţe de mac, sare, zahăr, făină, ceapă şi usturoi. Deasupra acestei farfurii se pune pasca, şuncă, brânză, ouă roşii, bani, flori, peşte afumat, sfeclă roşie cu hrean şi prăjituri. După binecuvântarea acestora, seminţele de mac se aruncâ într-un râu pentru alungarea secetei, sarea este păstrată pentru a aduce belşug, iar zahărul poate fi folosit pentru a fi dat vitelor atunci când sunt bolnave. De asemenea, se crede că făina va face ca rodul grâului să fie bogat, iar ceapa şi usturoiul protejează culturile împotriva insectelor şi altor dăunători.
În prima zi de Paşte, de dimineaţă, în satele de pe Valea Bârgăului şi de pe Valea Sălăuţei, copiii merg din casă în casă să le ureze oamenilor sărbători fericite şi să vestească Învierea Domnului. Obiceiul se numeşte „În pciez” şi reprezintă o întrecere între copii pentru a aduna cât mai multe ouă vopsite.
Apoi, în după-amiaza zilei de Paşte, cei mici se adună în curtea bisericii, după Vecernie, să „ciocănească” ouăle cu banul, miza jocului fiind atât oul care poate fi câştigat de cel care îl nimereşte cu moneda, cât şi banii puşi în joc. Copiii pun pe pământ câte ou roşu, iar de la un metru distanţă aruncă bani spre el. Cel care reuşeşte să înfigă banul în ou, primeşte atât oul, cât şi restul monedelor. Tradiţia spune că învingătorul va avea o viaţă îmbelşugată.
Obiceiuri de Paste in alte tari
În Finlanda, în ziua de Paşte, copiii se costumează în vrăjitoare, se vopsesc pe faţă cu funingine şi merg cu „colindatul” din casă-n casă. Gazdele care îi primesc le oferă dulciuri.
Localnicii din Haux, Franţa, prepară în cea de-a doua zi de Paşte o omletă uriaşă. Peste 4.500 de ouă folosesc pentru asta.
Norvegienii au şi ei o tradiţie specială. În timpul sărbătorilor Pascale, aceştia citesc romane poliţiste. Editurile de presă tipăresc din acest motiv cărţi „de sezon”, în colecţia „Easter Thriller”.
În Republica Cehă, a doua zi de Paşte este cunoscută drept „Lunea biciuirii”. Cu această ocazie, băieţii lovesc picioarele fetelor cu un bici împletit din nuiele. Se spune că astfel tinerele vor avea parte de sănătate şi frumuseţe. În schimb, fetele le oferă băieţilor ouă pictate şi leagă panglici în jurul biciului.
sursa: Gandul
