Inaltarea Domnului-Ispasul

  Unul dintre cele douasprezece praznice imparatesti, se sarbatoreste intotdeauna in joia din saptamana a sasea dupa Pasti, la exact 40 de zile de la Invierea Domnului.

  Sarbatoarea, dupa evanghelistul Marcu rememoreaza Inaltare Domnului in ceruri, in prezenta apostolilor, dar si a unui muritor de rand ce purta numele de Ispas.

Dupa liturghie in biserici, cimitire , manastiri, la monumente si la troite se fac slujbe de pomenire a eroilor neamului cazuti pe campurile de lupta dar si in temnite.

In Nasaud, judetul Bistrita-Nasaud, conform traditiei seculare ziua de joi este zi de targ.

Cum era de Ispas la Nasaud?

De dimineata buna, inainte de rasaritul soarelui  pe drumul pietruit al Nasaudului in sunetul rotilor de la carute si tropaitul copitelor cailor acoperite de sunetul zurgalailor,se  trezeau localnicii reamintindu-si ca azi este ziua marelui targ este ziua marelui targ de Ispas la Nasaud.

"Dar cum a dat in fapt de zori

Veneau cu fete si feciori

Traznind radvanele, de crai

Pe netede poteci de plai

La tot radvanul patru cai

Ba patru sori.

Din fundul lumii, mai de sus,

Din zorit si din apus,

Din cat loc poti gandi ca bati

Venitau roiuri de imparati

Cu stema-n frunte si imbracati

Cum astazi nu-s”

Frumoase fete si chipesi feciori de prin toate satele si catunele de pe Vaile Zagrii, Ideciului, Salautei, Bichigiului, Rebrei, Ilvelor dar si a Somesului, de doua ori pe an, la targurile de Ispas si de Samedru isi dau intalnire la Nasaud, pentru a-si etala frumoasele straie dar si maiestria in jocul popular.

Fiecare caruta incarcata de tineri, avea protagonistul sau: ceterasul. Runcanii a caror Ilene Cosanzene erau recunoscute datorita cozilor impletite de mainile dibace ale femeilor mai in varsta, in saisprezece, treizeci si doi, spunandu-se chiar ca se faceau impletituri din saizeci si patru. Asadar runcanii veneau cu vestitii lor ceterasi – fratii Cilica.

Hordouanii si bichigenii, demni urmasi ai lui George Cosbuc si badea Tanase Todoran, ii aveau ceterasi pe Tanca si badea Sever iar Donuc le zicea pe struna subtire rebrenilor si rebrisorenilor.

Falnici si cu cele sapte randuri de pauni in clop, fluturand in bataia vantului isi faceau simtita prezenta si salaoanii care desi nu aveau un ceteras al satului “ arvoneau” adica tocmeau mai intotdeauna pe celebrul si talentatul ceteras al Telciului – Ion Sabadas.

Cu celébrele lor brauri cu “canaci” coborate pana la poalele camasii pe piciorul drept, erau prezenti si zagrenii, mocodenii, nimigenii, mititenii, puhoi de lume, ce mai.

Dimineata in “pciazul” adica piata din centrul orasului, intre doua trei invartite sub arcusul ceterii, mai cumparau de la mesterii populari cate una alta: de la opinci, unelte agricole, rasaduri pana la renumitele clopuri de paie, pe cat de frumoase, pe atat de folositoare, ca doar Ispasul vesteste sosirea verii.

Cand clopotele catedralei trageau de iesire de la slujba, toata suflarea cu mic cu mare mergea in “loagar” unde asa cum au organizat din timp “cizesii” fiecare sat avea jocul lor in jurul carutelor, unde erau cocotati ceterasii iar tinerii, jucau de le sfaraiau calcaiele, ca doar ii vedea lume din atatea sate.

Trei pasi la stanga binisor

Si altii trei la dreapta lor,

Se prind de maini si se desprind

Se aduna-n cerc si iar se intind

Si bat pamantul tropotind

In tact usor”

Cei drept mai  existau si unele altercatii, din cauza unei frumoase fete din alt sat, care a indraznit si a jucat cu un fecior din alt sat, dar intotdeauna acestea se incheiau repede la un pahar de “holirca”(tuica) bine acompaniat de gustul carnatilor si micilor bine prepeliti la jarul molcom.

Horile tineau pana seara, atunci cand din banii adunati de la tinerii din joc, cizesii-adica flacaii care organizau jocul, plateau ceterasii conform intelegerii avute.

Carutele insotite de strigaturile fetelor si feciorilor se reintorceau in satele lor, sub privirile suparate ale nosodenilor care din cand in cand spuneau “noa, asa fain ca anu’ asta nu o mai fost”

Odata ajunsi acasa, cei mai in varsta adunati in fata caselor, la gurile uliciorilor comentau cu talcul bine cunoscut al taranului roman: cine cu cine a jucat mai mult? Cate randuri de paun a avut in clop cutare fecior? Cum a fost impletita si ce haine a purtat cutare fata? Oare cate nunti vor fi in urma targului?

In schimb cei tineri colindau dealurile si razvoarele pentru a culege floarea de alun, care numai in noaptea de Ispas infloreste dar se si scutura, o floare buna de leac dar si de facaturi de dragoste.

Si asa pana la cantatul cocosilor care vestesc o noua zi de munca, satul intra in enigmática sa liniste, lasandu-ne doar pe noi, cei mai in varsta, ca sa povestim celor mai tineri, cat de frumos era odinioara………..

 Vom continua și în acest an cu desfăsurarea proiectului de “Folclor, traditii si obiceiuri românesti”, dar în acest an se numește “Se întâlnește dor cu dor”. Este un proiect prezentat de asociația România, coordonat de Ica Tomi și care a ieșit câștigător la concursul de proiecte finanțate de Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni.

Proiectul se adresează în primul rând românilor din comunitatea Madridului, dorind în același timp ca să se creeze o punte de legatură între comunitățile românești, atât formate recent cât și cele istorice, dar în același timp se dorește a fi și o carte de vizita atrăgătoare pentru cei de altă naționalitate.

Orice comunitate românească din afara granițelor tării simte nevoia unei apropieri de valorile culturale naționale, prin acest proiect dorim o apropiere prin intermediul folclorului, tradițiilor și obiceiurilor românești, cu celelalte comunități românești, în ideea de a ne simți mai aproape de rădăcini și demonstrând că nu suntem comunitati izolate, că putem stabili o colaborare și un schimb de bune practici.

  Cei care au plecat departe de casă nu se pot niciodată dezrădăcina, nu se pot desprinde complet de un loc miraculos plin de amintiri,  iar cu trecerea anilor, sentimentul apartenenței la universul de simboluri al satului devine tot mai puternic, e și nostalgie și duioșie pe care vrem nu vrem o ducem în suflet ca o dulce povară. Într-un fel sau altul cu toții aparținem satului românesc și avem datoria de onoare de a nu-l da uitării , de a ne reamintii și reda viitorimii așa cum era el odinioară.

In proiectul actual vom desfasura 11 ateliere, din care patru practice în care vom învăța si vă vom pune la dispozitie materialele necesare pentru confecționarea unei ii. Pentru aceste ateliere vom constitui un grup de 15 persoane care se pot inscrie trimitând un e-mail pe adresa electrónica a asociației Romania: asociatiaromania@gmail.com sau ica.tomi@fedrom.org

Partea teoretică va fi susținută de șapte ateliere în care vom vorbi despre tradițiile și obiceiurile românești nu numai din spatiul teritoriului României, vom discuta despre tradiții și obiceiuri românești pe care le regăsim și care au fost păstrate de-a lungul mileniilor în comunitătile românești istorice, vom aborda și tema meglenoromanilor, aromânilor, istroromânilor și a minorităților conlocuitoare. În concret vom prezenta obiceiurile din comunitatea româneasca din Bulgaria, Basarabia, vom vorbi despre obiceiurile istroromanilor, meglenoromanilor și aromânilor, dar și obiceiurile și tradițiile din România și influența avută de la minoritătile conlocuitoare.

Tema atelierelor : Costumul popular -confecționare ieri si astăzi, tradiție și evoluție; obiceiurile de nuntă  odinioară și astăzi; folclorul și tradițiile la meglenoromani, aromâni și istroromani; folclor, tradiții și obiceiuri românești din comunitățile istorice românești: Valea Timocului; călușarul și doina -patrimoniul UNESCO; tradiții și obiceiuri similare în spațiul european - tradițiile agrare, medicina populară, descântece; minoritățile conlocuitoare influente reciproce în folclor, traditii, obiceiuri și port popular.

În vederea desfășurării acestui proiect la un nivel cât mai înalt și în atingerea scopului propus, am contactat cu specialisti în folclor, etnografie și etnologie, care sunt dispuși să participe la atelierele care se vor desfășura în Madrid in sediul FEDROM: d-nul profesor Virgil Coman, d-nul dr. Ivo Ghiorghiev din Vidin Bulgaria si doamna Paula Popoiu, Director general en Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti".