luni, 25 noiembrie 2013
vineri, 8 noiembrie 2013
Pentru români Busuiocul (Ocimum
basilicul) este considerată planta dragostei. Ea atrage deopotrivă
dragostea bărbaţilor sau a femeilor către cei ce o folosesc. Când mergeau
duminica sau de sărbători la biserică, la petreceri şi la joc, fetele românce
îşi puneau bucheţele de Busuioc în păr, la salbe şi la sân, iar feciorii îl
puneau în pălării şi în căciuli.
Conform mitologiei româneşti, Busuiocul
a crescut dintr-o iubire neîmplinită. Astfel, odată o copilă tânără şi frumoasă
a murit lăsând în urmă un iubit disperat. în acel timp era foare mare secetă şi
arşiţa soarelui veştejise florile. Iubitul fetei mergea în fiecare zi la
mormântul ei şi vărsa şiroaie de lacrimi. La capul copilei a început să crească
o floare, care fiind mereu udată de lacrimile iubitului ei, crescu şi dobândi
un frumos miros. Floarea s-a numit după numele acelui tânăr
îndrăgostit, Busuioc.
Această plantă este indispensabilă în leacurile şi în farmecele de
dragoste. în scop medicinal Busuiocul se pune la tăieturi şi la bube, iar în
caz de inflamarea ganglionului limfatic frunzele sale se pun în legături. Fumul rezultat din
punerea Busuiocului pe foc se trage în piept, contra tusei, şi contra
guturaiului. Cu tulpini aprinse de Busuioc se ard negii. împotriva durerilor de
cap se face o legătură cu seminţe de Busuioc. Această plantă esteun stimulent
general,dar luată ca ceai, o ceaşcă seara la culcare, favorizează somnul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)