Corul Barbatesc din Finteusul Mare - Colind

Corul Barbatesc din Finteusul Mare - Colind

Pentru români Busuiocul (Ocimum basilicul) este considerată planta dragostei. Ea atrage deopotrivă dragostea bărbaţilor sau a femeilor către cei ce o folosesc. Când mergeau duminica sau de sărbători la biserică, la petreceri şi la joc, fetele românce îşi puneau bucheţele de Busuioc în păr, la salbe şi la sân, iar feciorii îl puneau în pălării şi în căciuli.

 Conform mitologiei româneşti, Busuiocul a crescut dintr-o iubire neîmplinită. Astfel, odată o copilă tânără şi frumoasă a murit lăsând în urmă un iubit disperat. în acel timp era foare mare secetă şi arşiţa soarelui veştejise florile. Iubitul fetei mergea în fiecare zi la mormântul ei şi vărsa şiroaie de lacrimi. La capul copilei a început să crească o floare, care fiind mereu udată de lacrimile iubitului ei, crescu şi dobândi un frumos miros. Floarea s-a numit după numele acelui tânăr îndrăgostit, Busuioc.

Această plantă este indispensabilă în leacurile şi în farmecele de dragoste. în scop medicinal Busuiocul se pune la tăieturi şi la bube, iar în caz de inflamarea ganglionului limfatic frunzele sale se pun în legături. Fumul rezultat din punerea Busuiocului pe foc se trage în piept, contra tusei, şi contra guturaiului. Cu tulpini aprinse de Busuioc se ard negii. împotriva durerilor de cap se face o legătură cu seminţe de Busuioc. Această plantă esteun stimulent general,dar luată ca ceai, o ceaşcă seara la culcare, favorizează somnul.

Povestea "navalnicului"

In atelierul de sambata, un mare interes a iscat povestea navalnicului , de aceea o postez aici pe blog ca sa o poate citi si cei care nu au putut participa la atelier. Va doresc o saptamana minunata!

 Navalnicul buruiana de leac si de dragoste

 (Scolopendrium vulgare).

Planta dupa ce e scoasa din pamant, e dusa la o baba sa o descante si apoi se poarta o bucatica din ea in san sau la brau. Fetele au credinta ca le aduce noroc si ca petitorii au sa dea navala ca sa o ceara de nevasta.

Navalnicul, cunoscut si sub denumirea de limba cerbului, nu este numai o planta de leac, ci si una magica, de dragoste, lucru care ne este spus de o legenda deosebit de frumoasa, ajunsa pana la noi datorita culegatorilor pasionati de folclor.
Se spune ca Navalnic era un flacau frumos, dupa care fetele se prapadeau. Cand se intampla ca Navalnic, flacaul, sa intre undeva, in vreun sat, toate cararile se incurcau pentru fetele frumoase si toata partea femeiasca umbla buimaca si nu-si mai putea tine firea.
La un moment dat, nazdravanul Navalnic a intrat intr-o padure si, cum Maica Domnului tocmai voia sa treaca pe acolo, a ratacit si ea calea din cauza lui si trei zile si trei nopti a ratacit printre copaci si buruieni, fara sa-si gaseasca drumul.
Intr-o buna dimineata, insa, chiar in zori, Maica cea Sfanta s-a intalnit cu o batrana, imbracata intr-o camasa alba, iesita dupa buruieni de leac, fiind si ea buimacita de cap de feciorul cel navalnic.
Maica Domnului a intrebat-o pe cine cauta si batrana i-a raspuns ca pe feciorul Navalnic, cel rau care uraste fetele, ca sa-i faca de urat, sa nu mai incurce drumurile oamenilor.
Ascuns intr-un tufis, Navalnic a auzit ce gand ii pusese batrana si a iesit de acolo vijelios, cu gand rau, dorind sa le omoare pe cele doua femei. Batrana, insa, cunoscandu-l indata, l-a si blagoslovit spunandu-i: "Navalnic esti, navalnic sa fii! Intre buruieni de dragoste esti, si buruiana,de,dragoste,sa,ramai!"
De atunci se spune ca de Santamaria Mare, sarbatorita intotdeauna la 15 august, tineretul, fete si flacai, ducand in mana zahar, insotit de o batrana din sat, imbracata intr-o camasa alba, curata, merg dis-de-dimineata sa culeaga naprasnic, buruiana de dragoste.
In timp ce tinerii culeg buruiana, batrana  spune: "Cum navaleste lumea la zahar, asa sa navaleasca si dragostea in casa la mine!", dupa care tinerii incep sa chiuie tare de fiecare data cand dau cu ochii de buruiana de dragoste.

Calendarul popular

         Dragi vizitatori ai blogului, in functie de data in care suntem mai completez calendarul cu superstitii si credinte populare, stergand datele care au trecut si adaugand in continuare. Astept sugerinte si comentarii din partea voastra.

Ica Tomi 


      CALENDARUL POPULAR

DECEMBRIE, Undrea

Gospodarii au grijă de vite, păsări, de proviziile din pivniţe şi de starea grădinilor şi câmpurilor. Fetele se spală cu prima nea ca să fie frumoase şi drăgăstoase. Dacă începutul lunii este geros, aşa va fi zece săptămâni; dacă este ger, vara va fi caldă, secetoasă; dacă latră câinii la lună, va fi ger; dacă este vreme moale, vara va fi ploioasă; dacă este ger şi zăpadă, anul viitor va fi mănos (grâu mult); dacă este ger uscat, va fi secetă în iunie; dacă ninge, iunie va fi ploios; dacă plouă de Crăciun, Paştile vor fi friguroase; dacă porcii mănâncă mult, va fi senin; dacă iepurii şi gâştele sălbatice se apropie de sat, va fi iarna grea.

4 – 6  ZILELE BUBATULUI(=Vărsatului)

4       VÂRVARA, BARBURA (Sf. Mare Muceniţă Varvara, protectoarea minerilor)

·              nu se lucrează în mină, minerii petrec cu familia.

·              se ţine pentru ajutor la naşteri, boli (gâlci, dureri de dinţi, ameţeli), apărare de năpaste, moarte uşoară.

·              nu se folosesc lucruri negre ca să nu facă grânele tăciune.

·              femeile o ţin: nu ţes, nu cos, nu opăresc rufe ca să nu se taie şi să nu se îmbolnăvească copii.

·              nu se mănâncă porumb copt, fasole, dovleac ca să nu se facă bube.

·              copii sunt “îmbărburaţi” (li se fac cruci pe frunte şi mîini cu miere, dovleac, să-i apere de vărsat).

·              se fac azime cu miere care se dau de pomană, se pun la streaşină pentru “bubat”.

·              se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă; dacă înfloresc până la Florii, va fi an mănos.

5      Sf. Sava

·              se ţine să fie spor în casă şi la animale,să fie apărate de boli, dăunători, lupi.

·              nu se mătură, nu se dă gunoiul afară.

·              se îmbărburează copii şi sunt opriţi să mănânce peşte sau fructe.

·              se dă pomană fasole fiartă, nuci, turtă caldă, vin, lână, cânepă,”să se îmblânzească bubele”.

6      MOŞ NICOLAE, SÂN-NICOARĂ, SÂN NECULAI (Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei).

·              este Sfânt protector al copiilor, femeilor şi corăbierilor, apărător de rele şi făcător de minuni.

·              se consideră începutul iernii (“îşi scutură barba”), dacă nu a nins, va fi iarna grea şi lungă.

·              este sărbătoare cu praznic (dezlegare la peşte), se dau în dar copiilor încălţări de iarnă.

·              se formează „Ceata Junilor”, care-şi caută gazdă şi începe repetarea colinzilor pentru Crăciun. În unele locuri junii îi colindă pe cei cu numele sfântului şi primesc bani şi sunt omeniţi (în Tălmăcel, j. Sibiu.).

7      Sf. Filofteia

·              se ţine să nu  fie secetă, să fie roade bogate.

·              femeile nu lucrează în casă ca să aibă noroc în căsnicie şi să le fie lehuzia uşoară.

9   ANA ZECETENIA, SÂN MICOARĂ, SF. NICOLAE MIC (Zămislirea Sf. Fecioare Maria)

·              se ţine pentru noroc la negoţ, protecţia morilor, a recoltei de grâu, a oamenilor de boli, de înecuri.

·              lucrul început, înainte de răsărit, va avea spor peste an.

·              femeile dau colaci de pomană pentru sănătatea copiilor.

12      Sf. Spiridon, făcător de minuni, patronul ciubotarilor.

·              se ţine pentru păzirea casei, sporul câmpului, apărare de boli, lovituri, fiare sălbatice.

13      Sf. Lucia

·              femeile nu cos să nu le doară ochii.

15    Sf. Elefterie (făcător de minuni).

·              se ţine ca să uşureze naşterea (moaşele), apărare de boli, cutremure.

·              fetele o ţin pentru noroc.

18     Sf. Modest, protector al animalelor.

·              se face praznic, se dă pomană făină pentru sănătatea vitelor care acum nu se pun la muncă.

·              se face aghiasmă cu care se botează vitele, stupii, pentru apărare şi belşug.

 

 19      AJUNUL IGNATULUI

·              se mănâncă grâu fiert; se presară mei şi sare împrejurul casei şi curţii ca apărare a belşugului.

20     IGNATUL PORCILOR (Sf. Sfinţit Mucenic Ignaţie Teoforul).

·              nu se mai spală rufe până după Bobotează (se spurcă apele) şi nu se mai toarce.

·              gravidele o ţin pentru copii sănătoşi.

·              se taie porcii; după splină se prezice iarna.

·              vederea sângelui apără de boli, aduce  noroc; cel de porc negru e bun de leac.

 

23      PREZIUA AJUNULUI.

·              copii merg la colindat.

·              după miezul nopţii se face “Masa de Ajun” (grâu fiert, turtă, pâine, fasole, vin ) de sufletul morţilor, din alimente de post care, sunt sfinţite iar în 24, se împart la familie şi la vecini.

·              înainte de răsărit gospodarii pun mâna pe obiectele din ogradă, ca să le folosească cu spor peste an.

 24   AJUNUL CRĂCIUNULUI, MOŞ AJUN.

·              se ajunează de noroc; se face calendarul de ceapă şi alte practici de aflare a vremii anului următor.

·              copii şi junii colindă prin sat, sunt omeniţi cu nuci, colaci, vin şi bani.

·              se începe orice lucru pentru a avea spor la el peste an.

·              nu se dă din casă, se mătură invers şi nu se scoate gunoiul ca să nu se ducă norocul.

·              se hrănesc păsările prin ciur, să ouă mult; se ameninţă pomii neroditori.

·              se dă vitelor fân ţinut sub masă cu bucăţele din fiecare fel de mâncare să nu li se ia mana.

·              se mănâncă peşte, ca apărare de friguri; nu se bea rachiu că-i al dracului.

 

25     CRĂCIUNUL (Naşterea Domnului).

·              focul nu trebuie să se stingă din ajun până la Crăciun, se pune “buşteanul de Crăciun”a cărui cenuşe pusă în grădină aduce belşug.

·              slujbă în biserică (în unele sate se ţine la miezul nopţii din Ajun spre Crăciun şi de Crăciun de dimineaţa iar după slujbă copii colindă – Craii-.

·              finii merg cu daruri la naşi.

·              se merge cu “Ţurca”, se colindă cu “Steaua”, “Vicleimul” (=„Irozii”sau „Craii”).

·              firmiturile colacului de Crăciun se dau păsărilor şi vitelor să fie ferite de rău.

·              se ascunde furca de tors, până la Bobotează.

·              dacă este cald, va fi frig de Paşti.

·              dacă dimineaţa intră în casă bărbat oile vor făta berbecuţi, dacă intră femeie, vor făta miele.

·              26-27 se vizitează naşii cu finii şi-şi duc daruri.

26-27  Zile de sărbătoare : se vizitează naşii cu finii şi-şi duc daruri.

27  Sf. Ap. Întâiul  Mc. şi Arhidiacon Ştefan.

·              dacă ninge, va veni  un an roditor.

 

28   ÎNGROPAREA CRĂCIUNULUI

·              se ţine ca să nu se îmbolnăvească de gâlci, lingoare, ameţeli.

·              "Întâlnirea jocurilor/ Junilor la Sălistea Sibiului" (obicei din Mărginimea Sibiului).

31    ÎNGROPATUL ANULUI VECHI (Ajunul Sf. Vasile).

·              “se deschid cerurile şi vorbesc animalele”.

·              dacă este senin, anul va fi secetos; dacă este înourat, anul va fi ploios; dacă este lună plină, va fi an mănos.

·              se joacă “Vergelul”şi alte pactici de aflare a ursitului.

·              se ascunde furca să nu fie muşcaţi se şarpe.

·              se petrece cu mâncare şi băutură (carne de porc,”că merge înainte”, peşte, că este vioi, nu se mănâncă pasăre,”că scurmă înapoi”).

·              seara se lasă porţile descuiate şi lumina şi focul aprinse.

 SURSA  http://www.muzeulastra.ro/calendar-popular.html

Mesaj din partea d-nului prof. dr. Dorel Cosma

         Am primit un mesaj, adresat participantilor la ateliere de folclor din cadrul proiectului " Folclor, traditii si obiceiuri romanesti" din partea  d-nului prof.dr. Dorel Cosma, mesaj care a fost citit in cadrul atelierului de "Traditii agrare" de sambata 28.09.2013

               

                                    International Union of Folklore Associations

Union  Internationale  des Federations de Groupes Folklorique

Unione Internazionale delle Federazioni dei Gruppi Folklorici

Internationale  Union der Foklorevereinigungen

Federacion  Internacional de Agrupaciones Folcloricas

                                            Meждyнapoднaя  Фoльkлopнaя Accoциaция

Annèe de fondation 1949

President Cabinet

Sede Legale 5 Rue de L'Hotel de Ville 06000 Nice, Franc

I.G.F.  Board Council President:   prof. dr. Dorel Cosma – Romania  President adj.:   Nicolas Charlety - France  Vice-presidents:   Benito Ripoli  - Italy   Michalis Lanitis  - Cyprus   Antonio Vinas   - Spain

Bistriţa, 26.09.2013

Dragi iubitori ai folclorului

            Sunt deosebit de onorat să mă adresez prin intermediul acestui e-mail  d-voastră  - celor care chiar departe fiind de casă, aţi rămas iubitori fideli ai artei populare româneşti. Şi nu doar d-voastră  ci şi celorlalţi eventuali participanţi la acest eveniment care vă oferă informaţii şi imagini din tezaurul folcloric românesc. Iniţierea unor ateliere folclorice româneşti reprezintă o activitate deosebită care vine să confere lumii adevărata imagine a românului. Ce altceva ar putea oglindi sufletul nostru adevărat dacă nu folclorul. Imaculat, plin de culoare şi ritm folclorul românesc a rămas mereu proaspăt şi inepuizabil. Într-o lume în care nu putem concura cu marile puteri ale lumii în domenii precum economicul sau socialul, în folclor am rămas aceeaşi campioni şi deţinători de trofee. De aceea promovarea valorilor artei populare în ateliere precum cele iniţiate de Ica Tomi in cadrul Fedrom, constituie  o adevărată bogăţie a culturii universale. Prezenţa d-voastră, a tuturor în număr cât mai mare la aceste activităţi va contribui la o mai largă popularizare a frumosului folcloric românesc. De aici, de acasă vom încerca  să vă sprijinim prin forme diferite  în susţinerea şi popularizarea acestor manifestări. Sfera culturii populare atât de vastă şi variată a fost mereu seva marilor creaţii culturale universale. Preţuitrea artei populare româneşti şi respectul pentru arta populară  specifică fiecărui neam sunt şi scopurile noastre esenţiale. Vă dorim mult success în ceea ce faceţi şi sperăm să conlucrăm în proiectele viitoare care ne vor face categoric tot mai integraţi marii familii europene.

Prof.dr. Dorel Cosma

Director Centrul Cultural Municipal “ George Coşbuc” Bistriţa

şi

Preşedintele  Uniunii Europene şi Extraeuropene de folclor  I.G.F.

Jocul berii - Menuţ Maximinian, Jurnalist, scriitor

   Este un obicei din zona Nasaudului trimis de Menut Maximinian, care are deja o carte impresionanta de vizita:  absolvent al Universităţii Babeş-Bolyai, Facultatea de Litere, secţia română-etnologie, cu masterat în Etnologie la Universitatea de Nord Baia Mare. Director editorial la cotidianul Răsunetul, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti, al Societăţii Scriitorilor Bistriţeni Conexiuni, al Ligii Scriitorilor din România, al Societatăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud, al Cenaclului „George Coşbuc”. Autor a zece carti dintre care amintim doar:      “Vremea sintagmelor”; Ed. Karuna 2010, “Pomul cu litere”, ”; Ed. Karuna 2011, “Stop reportofon”, ”; Ed. Karuna 2011, “Cartea cu coperţi de sticlă”, Ed. Semănătorul 2011,realizator de emisiuni de televiziune.

    Jocul Berii

   Să ne imaginăm o lume de basm, o lume în care îşi serba nunta şi Zamfira lui Coşbuc. Ori, această lume a existat în Ţara  Năsăudului întocmai. Nu era duminică în care să nu existe joc în şura unui ţăran, toată suflarea satului participând la această manifestare: de la intelectualii satului preotul şi învăţătorul, la cei mai mici copii, care încercau să prindă şi ei pe margine tainele jocului. În mentalitatea arhaică a satelor, nu se concepea ca fata să meargă la joc fără mamă. Mama, era cea care observa de pe margine, alături de celelalte femei, cine îi ia la joc fata, cine cu cine joacă. Bărbaţii mai bătrâni, stăteau într-o margine a curţii şi jucau cărţi, sau discutau despre treburile satului, despre ce mai trebuie făcut în sat şi pe  hotarele lui. Dacă  bărbaţii discutau despre treburile satului şi femeile discutau despre sat, dar luând casele de la un capăt la altul, şi trecând prin filiera lor critică toate persoanele satului, care ce au mai făcut, având o evidenţă precisă a tuturor locuitorilor.

  Pe Valea Someşului, şi cu precădere pe Valea Ţibleşului, cuvântul “bere” desemna un obicei anual. Berea era numele jocului care avea loc în a doua zi de Crăciun. “Nu ştiu de unde îi numele de bere pentru acest obicei. Poate că, chiar de la berea deastăzi, pe care o bem la halbă. Se zice că o doua zi de Crăciun s-a adus pentru prima dată bere în sat, şi de aici numele” , îmi spune Păltineanu Damian, un locuitor al acestor meleaguri de cănd se ştie. Spre deosebire de satul Chiuza, unde “bere” se numeau toate jocurile de la Sărbătorile de iarnă, în Dumbrăviţa, berea are o dată fixă: 26 decembrie.

       După ieşirea din Postul Crăciunului, primul joc care avea loc de sărbători era berea. Dar, organizarea începea din postul Crăciunului, cu cel puţin două săptămâni înainte, prin şezători sau duminica, când feciorii se strâng la unul din ei pentru a pune la cale această manifestare. Berarii erau în număr de patru: “apoi, mai demultu-multului, era fratele meu – Maxim Teodor de pe Prunduri, era Cotuţiu Ionuc a lui Cântă, Cotuţiu Dumitru, giacu de la biserică, a lui cantor şi Haiduc Sebastian, unde îi amu poşta”, îşi aminteşte o femeie în vârstă de 75 de ani,Cotuţiu Paraschiva. Mai recent, înainte de a se destrăma obiceiul, o dată cu colectivizarea şi cu plecarea tineretului spre oraş, erau Mizgan Doruţ a lui Ilie, Păltinean Menuţ a Fetenilor, Ţolca Ioan a lui Girasân, azi preot şi Giurgiuca Ioan, a lui Maxim de pe coastă. Dacă cei care organizează berea, tizaşii,sunt la Căian de 6-12, la Dumbrăviţa sunt întotdeauna de 4, satul fiind mai mic. Dacă în jurul anului 1800, satul Dumbrăviţa era ca mărime al doilea după Spermezeu, datorită plecării tinerilor spre un trai mai bun, a rămas într-un stadiu incipient de dezvoltare.  De aceea, arareori s-au făcut, două beri în acelaşi timp, şi în nici un caz una a gazdelor şi una a “calindrocilor” precum în Căian.     

  Cei patru tineri îşi alegeau casa unde făceau berea, de obicei mai în centru la Ionaş, sau la Todoru lui Ştefan. Berarii promiteau o zi de clacă celui la care făceau jocul, şi adeseori mai dădeau şi bani din cei adunaţi. Taxa era doar pentru feciori, spre deosebire de satele vecine, unde taxa era şi pentru fete. Apoi, trebuia să vorbească din timp cu muzicanţii, pentru a nu fi băgaţi pe alte sate. Diuganii aveau muzicanţi buni în sat. Iată ce spune Pugna Gheorghe, de 20 de ani din  CăianuMic, în “Sociologia românească” nr.10-12 – 1938: “După scârşâitul lui Costan, nu-ţi vine să joci. Dar când zice Victor din Dumbrăviţa sau Săsărmanul, picioarele merg singure şi oi juca zile întregi şi nu ţi-ar trebui de mâncare”. Lăcătuş Victor, cum îi spuneau sătenii Bojoca, era după cum spune Gh.Reteganul în articolul său, “meşter mare în strune”. De cele mai multe ori rămânea să cânte în Diug, şi doar când nu-i convenea preţul pleca pe alte sate. El a lăsat moştenire vioara fiului său Ioan, “Ionucu lui Victor” cum i se zice în sat, care şi acum la 70 de ani, “mai scârţâie cu vioara, şi mai vine pe la case cu capra”. Ceteraşii erau angajaţi pe toate sărbătorile de iarnă, până în pâna duminica după Bobotează. În ziua de Crăciun nu era voie să se facă joc, nici în ziua de Paşti, obiceiuri  păstrate până astăzi de Dumbrăviţa. “Într-un an am vrut să încercăm ceteraşii în ziua de Crăciun. Ne-am adunat toţi în timpul  vecerniei şi cercetaşii au început să zică. A venit popa bătrânu de la biserică şi ne-a  luat cetera”, îmi spune un bătrânel drăguţ, care este îmbrăcat ca un ţăran adevărat,Haiduc Sebastian. 

Abia se aştepta berea. Acum fetele îşi scoteau în sat cele mai frumoase costume populare, cusute în postul Crăciunului.   “Apoi noi eram îmbrăcate în portul popular cum i se spune aici, care este păstrat acum doar de noi bătrânii. În picioare opinci şi obiele din pănură, cămaşa cu ceiţă încreţâtă, poale din cânepă şi abia mai târziu din bumbac, ceptare cu pene roşă, zadii mândru vârstate cu alesături de cele mai noi apărute în sat sau în satele vecine”, descrie costumul cu suflet parcă dorind să mă convingă de valoarea lui, Haiduc Maria. Nici feciorii nu se puteau prezenta oricum la joc, trebuiau să aibă şi ei hainele “noi”: “Noi aveam haine făcute de mama sau de sora noastră. În picioare de sărbători lăsam opincile şi luam cizme lungi cu tureac, cămeş lungi până la genunchi, cu câteva şâre pe umeri şi pe gulerul cămeşii, ceptare albe cu flori negre, cioareci, curele late negre. Din Năsăud am luat apoi cureaua cu mărgele şi brâu, clopu cu păun şi pieptarul cu ciucuri. Iarna avem în cap cuşme cu o floare de muşcată ruptă de acasă. Parcă acum  văd cum stăteau pe margine şi fumau pipe” , spune cu nostalgie Haiduc Sebastian.

   Organizatorii mergeau mai repede la casa închiriată pentru a amenaja spaţiul pentru joc. Jocul începea după ieşirea de la biserică. Interesant este faptul că în timpul vecerniei jocul se sista, tot tineretul mergând la biserică şi revenind după aceea. Iată un sat cu oameni care ştiu să cinstească cele sfinte. Feciorii duceau la joc horincă. ,,Pântru bere, noi fetele făceam câte un coloc mare, rotund, de grâu, apoi o oală de găluşte, ducem coaste de porc nefierte şi făceam acolo tocană, o oală de 15 litri. Atunci nu erau atâtea scoverze şi scofele cum sunt amu atâtea turte”. (Cotuţiu Paraschiva).Era o serie de joc, la care participa tot satul. Apoi, după Vecernie, rămâneau doar cei care aveau feciori şi fete. Seara se puneau mesele. Pe mese se puneau colaci, sarmale şi tocana preparată de fete acolo, la bere, pe soba gazdei.Pe când la Căianul Mic se băgau mesele, după ora 12 noaptea, la Diug se scoteau, fiind joc şi voie bună. “Se făcea masa, se mânca, se dârlăia, cânta şi se sta la mese. După aia se scoteau mesele şi se apucau la joc, băteau în pinteni, învârteau fetele pe sub mână, Doamne ce fain era”. (Cotuţiu Paraschiva). 

Spre dimineaţă toată lumea era într-o veselie fără seamăn. Orchestra compusă dintr-un ceteraş la vioara I, un secund şi un contrabas sau primaşul, contralăul şi cordunaşul cântau toată noaptea de răsuna tot satul. A treia zi de Crăciun dimineaţa toate lumea era la biserică, unii mai adormiţi ca alţii, dar nu se concepea să lipsească de la slujbă. Şi a treia zi era joc, dar acum nu se mai numea bere spre deosebire de satele învecinate unde bere era numele tuturor jocurilor. La jocul de-a treia zi veneau şi lătureni din satele vecine. “Veneau lătureni cu căruţele, de a”ardeau” căruţele de fain ce erau. Veneau din Piatra, Mireş, Chiuza, Săsarm, Mogoşmort (Mogoşeni), Căian, Spermezeu.

  Se spune că mai demult oamenii nu ştiau a juca decât într-o partte şi se  îmbătau de cap. Ei au fost învăţaţi să joace de către Gavrilă Ţolca, care a fost dascăl în Păltineasa şi Chiuza, dar de loc a fost din sat, unde a şi stat”. (Păltinean Damian).În încheiere să vedem câteva din gândurile ţăranilor despre păstrarea obiceiurilor din sat: “Eu am acasă doi păuni. Am făcut în trecut clopuri cu păun. Acum nu mai am la cine să fac. Poate că sătenii nu-şi mai permit să-şi facă haine ţărăneşti deoarece sunt scumpe. Oricum, portul încet încet dispare” (Păltinean Damian). “Încă la noi mai păstrează portul bătrânii. Acum îi  plin de lume de haine ţigăneşti, cei drept mai uşor de întreţânut, şi care nu se murdăresc aşa de repede”(Haiduc Sebastian). “Ce port popular? Copiii nu ştiu, în ziua de azi numai de blugi şi de cum să se dezbrace mai tare,  nu de cum să se îmbrace mai fain. Nu se îmbracă în costum naţional nici la Paşti că zâc că li ruşine. Oare ei nu ştiu că blugii îs izmenele noastre vopsite? Ce mai, după moda de azi e sfârşitul lumii” (Haiduc Maria). “Dacă altădată ardea satul de câţi feciori cu păun şi cu pieptare cu ciucuri erau în joc, amu nu mai îs nici feciorii, nici jocul. Amu nu ştiu decât să deie din cap ca nebunii la discotecă. Io când aud la radio un joc de-a lungu, un cântec fain, am nişte emoţii mari şi de nu-mi vine să joc să nu văd lumea” (Cotuţiu Parascheva).