Mesaj din partea d-nului prof. dr. Dorel Cosma

         Am primit un mesaj, adresat participantilor la ateliere de folclor din cadrul proiectului " Folclor, traditii si obiceiuri romanesti" din partea  d-nului prof.dr. Dorel Cosma, mesaj care a fost citit in cadrul atelierului de "Traditii agrare" de sambata 28.09.2013

               

                                    International Union of Folklore Associations

Union  Internationale  des Federations de Groupes Folklorique

Unione Internazionale delle Federazioni dei Gruppi Folklorici

Internationale  Union der Foklorevereinigungen

Federacion  Internacional de Agrupaciones Folcloricas

                                            Meждyнapoднaя  Фoльkлopнaя Accoциaция

Annèe de fondation 1949

President Cabinet

Sede Legale 5 Rue de L'Hotel de Ville 06000 Nice, Franc

I.G.F.  Board Council President:   prof. dr. Dorel Cosma – Romania  President adj.:   Nicolas Charlety - France  Vice-presidents:   Benito Ripoli  - Italy   Michalis Lanitis  - Cyprus   Antonio Vinas   - Spain

Bistriţa, 26.09.2013

Dragi iubitori ai folclorului

            Sunt deosebit de onorat să mă adresez prin intermediul acestui e-mail  d-voastră  - celor care chiar departe fiind de casă, aţi rămas iubitori fideli ai artei populare româneşti. Şi nu doar d-voastră  ci şi celorlalţi eventuali participanţi la acest eveniment care vă oferă informaţii şi imagini din tezaurul folcloric românesc. Iniţierea unor ateliere folclorice româneşti reprezintă o activitate deosebită care vine să confere lumii adevărata imagine a românului. Ce altceva ar putea oglindi sufletul nostru adevărat dacă nu folclorul. Imaculat, plin de culoare şi ritm folclorul românesc a rămas mereu proaspăt şi inepuizabil. Într-o lume în care nu putem concura cu marile puteri ale lumii în domenii precum economicul sau socialul, în folclor am rămas aceeaşi campioni şi deţinători de trofee. De aceea promovarea valorilor artei populare în ateliere precum cele iniţiate de Ica Tomi in cadrul Fedrom, constituie  o adevărată bogăţie a culturii universale. Prezenţa d-voastră, a tuturor în număr cât mai mare la aceste activităţi va contribui la o mai largă popularizare a frumosului folcloric românesc. De aici, de acasă vom încerca  să vă sprijinim prin forme diferite  în susţinerea şi popularizarea acestor manifestări. Sfera culturii populare atât de vastă şi variată a fost mereu seva marilor creaţii culturale universale. Preţuitrea artei populare româneşti şi respectul pentru arta populară  specifică fiecărui neam sunt şi scopurile noastre esenţiale. Vă dorim mult success în ceea ce faceţi şi sperăm să conlucrăm în proiectele viitoare care ne vor face categoric tot mai integraţi marii familii europene.

Prof.dr. Dorel Cosma

Director Centrul Cultural Municipal “ George Coşbuc” Bistriţa

şi

Preşedintele  Uniunii Europene şi Extraeuropene de folclor  I.G.F.

Jocul berii - Menuţ Maximinian, Jurnalist, scriitor

   Este un obicei din zona Nasaudului trimis de Menut Maximinian, care are deja o carte impresionanta de vizita:  absolvent al Universităţii Babeş-Bolyai, Facultatea de Litere, secţia română-etnologie, cu masterat în Etnologie la Universitatea de Nord Baia Mare. Director editorial la cotidianul Răsunetul, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti, al Societăţii Scriitorilor Bistriţeni Conexiuni, al Ligii Scriitorilor din România, al Societatăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud, al Cenaclului „George Coşbuc”. Autor a zece carti dintre care amintim doar:      “Vremea sintagmelor”; Ed. Karuna 2010, “Pomul cu litere”, ”; Ed. Karuna 2011, “Stop reportofon”, ”; Ed. Karuna 2011, “Cartea cu coperţi de sticlă”, Ed. Semănătorul 2011,realizator de emisiuni de televiziune.

    Jocul Berii

   Să ne imaginăm o lume de basm, o lume în care îşi serba nunta şi Zamfira lui Coşbuc. Ori, această lume a existat în Ţara  Năsăudului întocmai. Nu era duminică în care să nu existe joc în şura unui ţăran, toată suflarea satului participând la această manifestare: de la intelectualii satului preotul şi învăţătorul, la cei mai mici copii, care încercau să prindă şi ei pe margine tainele jocului. În mentalitatea arhaică a satelor, nu se concepea ca fata să meargă la joc fără mamă. Mama, era cea care observa de pe margine, alături de celelalte femei, cine îi ia la joc fata, cine cu cine joacă. Bărbaţii mai bătrâni, stăteau într-o margine a curţii şi jucau cărţi, sau discutau despre treburile satului, despre ce mai trebuie făcut în sat şi pe  hotarele lui. Dacă  bărbaţii discutau despre treburile satului şi femeile discutau despre sat, dar luând casele de la un capăt la altul, şi trecând prin filiera lor critică toate persoanele satului, care ce au mai făcut, având o evidenţă precisă a tuturor locuitorilor.

  Pe Valea Someşului, şi cu precădere pe Valea Ţibleşului, cuvântul “bere” desemna un obicei anual. Berea era numele jocului care avea loc în a doua zi de Crăciun. “Nu ştiu de unde îi numele de bere pentru acest obicei. Poate că, chiar de la berea deastăzi, pe care o bem la halbă. Se zice că o doua zi de Crăciun s-a adus pentru prima dată bere în sat, şi de aici numele” , îmi spune Păltineanu Damian, un locuitor al acestor meleaguri de cănd se ştie. Spre deosebire de satul Chiuza, unde “bere” se numeau toate jocurile de la Sărbătorile de iarnă, în Dumbrăviţa, berea are o dată fixă: 26 decembrie.

       După ieşirea din Postul Crăciunului, primul joc care avea loc de sărbători era berea. Dar, organizarea începea din postul Crăciunului, cu cel puţin două săptămâni înainte, prin şezători sau duminica, când feciorii se strâng la unul din ei pentru a pune la cale această manifestare. Berarii erau în număr de patru: “apoi, mai demultu-multului, era fratele meu – Maxim Teodor de pe Prunduri, era Cotuţiu Ionuc a lui Cântă, Cotuţiu Dumitru, giacu de la biserică, a lui cantor şi Haiduc Sebastian, unde îi amu poşta”, îşi aminteşte o femeie în vârstă de 75 de ani,Cotuţiu Paraschiva. Mai recent, înainte de a se destrăma obiceiul, o dată cu colectivizarea şi cu plecarea tineretului spre oraş, erau Mizgan Doruţ a lui Ilie, Păltinean Menuţ a Fetenilor, Ţolca Ioan a lui Girasân, azi preot şi Giurgiuca Ioan, a lui Maxim de pe coastă. Dacă cei care organizează berea, tizaşii,sunt la Căian de 6-12, la Dumbrăviţa sunt întotdeauna de 4, satul fiind mai mic. Dacă în jurul anului 1800, satul Dumbrăviţa era ca mărime al doilea după Spermezeu, datorită plecării tinerilor spre un trai mai bun, a rămas într-un stadiu incipient de dezvoltare.  De aceea, arareori s-au făcut, două beri în acelaşi timp, şi în nici un caz una a gazdelor şi una a “calindrocilor” precum în Căian.     

  Cei patru tineri îşi alegeau casa unde făceau berea, de obicei mai în centru la Ionaş, sau la Todoru lui Ştefan. Berarii promiteau o zi de clacă celui la care făceau jocul, şi adeseori mai dădeau şi bani din cei adunaţi. Taxa era doar pentru feciori, spre deosebire de satele vecine, unde taxa era şi pentru fete. Apoi, trebuia să vorbească din timp cu muzicanţii, pentru a nu fi băgaţi pe alte sate. Diuganii aveau muzicanţi buni în sat. Iată ce spune Pugna Gheorghe, de 20 de ani din  CăianuMic, în “Sociologia românească” nr.10-12 – 1938: “După scârşâitul lui Costan, nu-ţi vine să joci. Dar când zice Victor din Dumbrăviţa sau Săsărmanul, picioarele merg singure şi oi juca zile întregi şi nu ţi-ar trebui de mâncare”. Lăcătuş Victor, cum îi spuneau sătenii Bojoca, era după cum spune Gh.Reteganul în articolul său, “meşter mare în strune”. De cele mai multe ori rămânea să cânte în Diug, şi doar când nu-i convenea preţul pleca pe alte sate. El a lăsat moştenire vioara fiului său Ioan, “Ionucu lui Victor” cum i se zice în sat, care şi acum la 70 de ani, “mai scârţâie cu vioara, şi mai vine pe la case cu capra”. Ceteraşii erau angajaţi pe toate sărbătorile de iarnă, până în pâna duminica după Bobotează. În ziua de Crăciun nu era voie să se facă joc, nici în ziua de Paşti, obiceiuri  păstrate până astăzi de Dumbrăviţa. “Într-un an am vrut să încercăm ceteraşii în ziua de Crăciun. Ne-am adunat toţi în timpul  vecerniei şi cercetaşii au început să zică. A venit popa bătrânu de la biserică şi ne-a  luat cetera”, îmi spune un bătrânel drăguţ, care este îmbrăcat ca un ţăran adevărat,Haiduc Sebastian. 

Abia se aştepta berea. Acum fetele îşi scoteau în sat cele mai frumoase costume populare, cusute în postul Crăciunului.   “Apoi noi eram îmbrăcate în portul popular cum i se spune aici, care este păstrat acum doar de noi bătrânii. În picioare opinci şi obiele din pănură, cămaşa cu ceiţă încreţâtă, poale din cânepă şi abia mai târziu din bumbac, ceptare cu pene roşă, zadii mândru vârstate cu alesături de cele mai noi apărute în sat sau în satele vecine”, descrie costumul cu suflet parcă dorind să mă convingă de valoarea lui, Haiduc Maria. Nici feciorii nu se puteau prezenta oricum la joc, trebuiau să aibă şi ei hainele “noi”: “Noi aveam haine făcute de mama sau de sora noastră. În picioare de sărbători lăsam opincile şi luam cizme lungi cu tureac, cămeş lungi până la genunchi, cu câteva şâre pe umeri şi pe gulerul cămeşii, ceptare albe cu flori negre, cioareci, curele late negre. Din Năsăud am luat apoi cureaua cu mărgele şi brâu, clopu cu păun şi pieptarul cu ciucuri. Iarna avem în cap cuşme cu o floare de muşcată ruptă de acasă. Parcă acum  văd cum stăteau pe margine şi fumau pipe” , spune cu nostalgie Haiduc Sebastian.

   Organizatorii mergeau mai repede la casa închiriată pentru a amenaja spaţiul pentru joc. Jocul începea după ieşirea de la biserică. Interesant este faptul că în timpul vecerniei jocul se sista, tot tineretul mergând la biserică şi revenind după aceea. Iată un sat cu oameni care ştiu să cinstească cele sfinte. Feciorii duceau la joc horincă. ,,Pântru bere, noi fetele făceam câte un coloc mare, rotund, de grâu, apoi o oală de găluşte, ducem coaste de porc nefierte şi făceam acolo tocană, o oală de 15 litri. Atunci nu erau atâtea scoverze şi scofele cum sunt amu atâtea turte”. (Cotuţiu Paraschiva).Era o serie de joc, la care participa tot satul. Apoi, după Vecernie, rămâneau doar cei care aveau feciori şi fete. Seara se puneau mesele. Pe mese se puneau colaci, sarmale şi tocana preparată de fete acolo, la bere, pe soba gazdei.Pe când la Căianul Mic se băgau mesele, după ora 12 noaptea, la Diug se scoteau, fiind joc şi voie bună. “Se făcea masa, se mânca, se dârlăia, cânta şi se sta la mese. După aia se scoteau mesele şi se apucau la joc, băteau în pinteni, învârteau fetele pe sub mână, Doamne ce fain era”. (Cotuţiu Paraschiva). 

Spre dimineaţă toată lumea era într-o veselie fără seamăn. Orchestra compusă dintr-un ceteraş la vioara I, un secund şi un contrabas sau primaşul, contralăul şi cordunaşul cântau toată noaptea de răsuna tot satul. A treia zi de Crăciun dimineaţa toate lumea era la biserică, unii mai adormiţi ca alţii, dar nu se concepea să lipsească de la slujbă. Şi a treia zi era joc, dar acum nu se mai numea bere spre deosebire de satele învecinate unde bere era numele tuturor jocurilor. La jocul de-a treia zi veneau şi lătureni din satele vecine. “Veneau lătureni cu căruţele, de a”ardeau” căruţele de fain ce erau. Veneau din Piatra, Mireş, Chiuza, Săsarm, Mogoşmort (Mogoşeni), Căian, Spermezeu.

  Se spune că mai demult oamenii nu ştiau a juca decât într-o partte şi se  îmbătau de cap. Ei au fost învăţaţi să joace de către Gavrilă Ţolca, care a fost dascăl în Păltineasa şi Chiuza, dar de loc a fost din sat, unde a şi stat”. (Păltinean Damian).În încheiere să vedem câteva din gândurile ţăranilor despre păstrarea obiceiurilor din sat: “Eu am acasă doi păuni. Am făcut în trecut clopuri cu păun. Acum nu mai am la cine să fac. Poate că sătenii nu-şi mai permit să-şi facă haine ţărăneşti deoarece sunt scumpe. Oricum, portul încet încet dispare” (Păltinean Damian). “Încă la noi mai păstrează portul bătrânii. Acum îi  plin de lume de haine ţigăneşti, cei drept mai uşor de întreţânut, şi care nu se murdăresc aşa de repede”(Haiduc Sebastian). “Ce port popular? Copiii nu ştiu, în ziua de azi numai de blugi şi de cum să se dezbrace mai tare,  nu de cum să se îmbrace mai fain. Nu se îmbracă în costum naţional nici la Paşti că zâc că li ruşine. Oare ei nu ştiu că blugii îs izmenele noastre vopsite? Ce mai, după moda de azi e sfârşitul lumii” (Haiduc Maria). “Dacă altădată ardea satul de câţi feciori cu păun şi cu pieptare cu ciucuri erau în joc, amu nu mai îs nici feciorii, nici jocul. Amu nu ştiu decât să deie din cap ca nebunii la discotecă. Io când aud la radio un joc de-a lungu, un cântec fain, am nişte emoţii mari şi de nu-mi vine să joc să nu văd lumea” (Cotuţiu Parascheva).

 

   

                                                                               

                                                                 

Dragii mei,
Mai adaug inca cateva articole descoperite intamplator in presa scrisa si care fac referire la activitatea noastra.

In numarul 376 si 379 din ziarul " Noi in Spania" au mai aparut doua articole, dar din pacate doar in presa scrisa nu sunt in editie on-line


                      

RUMANIA VIVA

"La Federación de Asociaciones Rumanas en España (FEDROM)ha sido el lugar escogido para montar una de las conferencias más esenciales y culturales de sus antiguas tradiciones.

Hoy en día,  las bodas de este estilo están en desuso o sus similitudes esporádicas se asemejan y mucho en las zonas aledañas a las ciudades y en los pueblo, pero siguen causando impresión por todas las secuencias y entresijos de la misma, ataviada de algarabía y jolgorio típico del carácter de estos pobladores europeos.

Las puertas de esta institución y una gran sonrisa, dan apertura a todo el público que llegaba hasta las instalaciones de esta federación, con la intención de conocer un poco más sobre esta cultura,  y algo muy representativo de los países del este, como su gastronomía, con un recibimiento así es imposible no congeniar rápidamente con ellos.

Miguel Fonda presidente de FEDROM, e Ica Tomi, coordinadora del proyecto de “Tradiciones rumanas, folclore y costumbres”, han estado al frente de esta iniciativa y en su segunda actividad, quiso resaltar sus costumbres a través de las bodas, alrededor de tres horas fueron suficientes para resumir al mínimo todos los pormenores de los preparativos nupciales. "

http://www.milenteinformacion.com/index.php/noticias/183-rumania-viva

In ultimele zile au aparut o serie de articole publicate atat in presa romaneasca cat si in presa spaniola, ma bucur foarte tare ca proiectul are ecou, dar mai ales ca ajunge la sufletele celor care participa.

‘Rumañoles’ en Madrid- El Pais 

En el número 19 de la calle Wad-Ras, al norte de la capital, el último sábado de agosto fue una tarde bulliciosa. Ante la sede de la Federación de Asociaciones Rumanas de Españafuma un hombre ataviado con una camisa blanca, de mangas abullonadas y coloridos bordados. Dentro hay más mujeres con trajes tradicionales, comida y bebida de su país. Está a punto de empezar un taller de folclore, tradiciones y costumbres rumanas. Han venido compatriotas desde Coslada o Alcalá de Henares para sentirse un poco más cerca de casa con el relato etnográfico que hace Ica Tomi.

Articol scris de Cristina Pop

http://ccaa.elpais.com/ccaa/2013/09/08/madrid/1378656667_361180.html

Găina năsăudeană, purtată cu fală la Madrid - Rasunetul 

Sambata seara s-a desfasurat cel de al doilea atelier din cadrul proiectului " Folclor, traditii si obiceiuri romanesti", proiect prezentat de asociatia Romania si finantat de DPRRP. Atelierul " Obiceiuri de nunta" fiind prezentat, organizat si coordonat de Ica Tomi.

Au participat 35 de persoane la acest atelier care a durat trei ore, multi dintre participanti au venit imbracati in foarte frumoase costume populare din: Torrejon de Ardoz, Arganda del Rey, Madrid, Coslada, Mostoles.

http://www.rasunetul.ro/gaina-nasaudeana-purtata-cu-fala-la-madrid

Găina năsăudeană, purtată cu fală la Madrid- Occidentul Romanesc

http://occidentul-romanesc.com/?p=7836

Obiceiuri de nuntă – Atelier interactiv, 31 august 2013 / Madrid- MEAP Tulcea – un blog de muzeu prietenos 

Diaspora românească reprezintă un segment important în păstrarea și promovarea tradițiilor, meșteșugurilor și folclorului național. Nu de puține ori putem vedea acțiuni care promovează românismul adevărat (în sensul de dragoste și respect pentru valorile reprezentative, fără polemici etnice și revendicări ale “paternității” unor aspecte general valabile pentru spațiul cultural european). 

Am avut plăcerea de a descoperi proiectul Folclor, tradiții și obiceiuri românești- casa ta este și aici, prezentat de Asociația hispano-română România, cofinanțat de DPRRP (Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni) și care se va desfășura la sediul Fedrom din strada Wad-Ras, nº 19, Madrid.  Mai multe informații despre ideea proiectului găsiți pe http://folclortraditiisiobiceiuriromanesti.blogspot.com.es.

http://meaptulcea.wordpress.com/2013/08/30/obiceiuri-de-nunta-atelier-interactiv-31-august-2013-madrid/

"Tu casa está también aquí", un proyecto para acercar la cultura rumana a los españoles -Diario Progresista

El ciclo, compuesto por ocho eventos temáticos distintos, se celebrará el último sábado de cada mes, en la sede de FEDROM, calle Wad-Ras, nº 19, Madrid.

El primero de estos eventos, denominado Sezatoarea” se celebrará hoy sábado a partir de las18 horas. Quien se acerque a la sede de FEDROM podrá conocer de primera mano una de las más antiguas tradiciones rumanas, un vehículo para transmitir la tradición oral de una cultura tan rica como la rumana.

http://www.diarioprogresista.es/articulo.asp?idarticulo=34635

Sfânta Marie Mică

   

   Pe 8 septembrie se sărbătorește Nașterea Maicii Domnului,sau Sfânta Marie Mică și este prima sărbatoare din noul an bisericesc care a inceput la 1 septembrie.

  În credinta populară, sărbatoarea Naşterii Maicii Domnului reprezintă hotarul astronomic dintre vara şi toamnă, momentul în care se dă startul lucrurilor agricole de toamnă şi momentul în care noul anotimp începe să îşi intre în drepturi.

  În calendarul popular, sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului marchează hotarul astronomic dintre vară şi toamnă. Bătrânii spun că în această zi, rândunelele pleacă spre ţările calde, insectele încep să se ascundă în pământ, iar frigul îşi face simţită prezenţa. De aici şi proverbul: "O trecut Sântămaria, leapădă şi pălăria!". Este vremea în care au loc târguri şi iarmaroace. 

Este ziua în care unele păsări precum rândunelele iși pregătesc călătoria spre ,țările calde, iar gâzele și reptilele se retrag în pământ, în care plantele nu mai sunt bune de leac și îşi pierd puterile tămăduitoare iar vremea începe să se strice, devenind capricioasă și mai răcoroasă. 

  Aceasta zi a Nașterii Maicii Domnului trebuie cinstită cu bucurie și ținută de toată lumea. Nu se cade să lucrezi sau să faci treburi gospodarești tocmai în aceasta zi sfântă. 

 

  Mai există și o altă superstiție românească conform careia cei care mănâncă gatit la foc în aceste zile au șansa de a atrage asupra lor boli care ii pocesc.  

Din această zi începe culesul viilor, al unor fructe şi plante medicinale, bătutul nucilor, recoltarea ogoarelor, semănatul cerealelor de toamnă.

La mulți ani tuturor celor care poarta acest frumos nume de Maria!

Unul din momentele frumoase si amuzante in desfasurarea nuntii este strigatul la gaina. In cadrul atelierului, am vrut sa avem un moment real din desfasurarea nuntii si am impodobit o gaina ca la Salva judetul Bistrita-Nasaud, iar doamna Lucia Iacob a strigat gaina cu versuri amuzante compuse de dansa, spre deliciul asistentei. Nas improvizat a fost presedintele FEDROM d-nul Miguel Fonda Stefanescu. 
Am dorit sa impartasim acest moment si cu dumneavoastra, inregistrarea in partea a doua este putin deficienta dar sper ca sa va bucurati si dumneavoastra de acest moment asa cum ne-am bucurat si noi.

Obiceiuri de nunta

   Sambata seara s-a desfasurat cel de al doilea atelier din cadrul proiectului " Folclor, traditii si obiceiuri romanesti", proiect prezentat de asociatia Romania si finantat de DPRRP. Atelierul " Obiceiuri de nunta" fiind prezentat, organizat si coordonat de Ica Tomi.

  Au participat 35 de persoane la acest atelier care a durat trei ore, multi dintre participanti au venit imbracati in foarte frumoase costume populare din: Torrejon de Ardoz, Arganda del Rey, Madrid, Coslada, Mostoles. In prima parte s-a prezentat desfasurarea unei nunti traditionale, in care a intervenit prin intermediul internetului d-ra Ionela Iacob, etnolog, prezentand riturile de trecere, iar in a doua parte s-a vizionat "Nunta nasaudeana" ,o filmare trimisa de domnul Alexandru Pugna si realizata de televiziunea romana, producator d-na Elise Stan.

  Au intervenit impartasind din experienta lor d-na Eugenia Mateescu care si de aceasta data a venit imbracata intr-un frumos si valoros costum popular de Olt, d-na Mariana Mihaila, d-nul Alexandru Fusea, d-na Emilia, d-nul Marin Mateescu si multi altii. Un moment deosebit care a facut deliciul publicului a fost "strigatura la gaina" de catre d-na Lucia Iacob pe versuri realizate de dansa. O gaina frumos impodobita ca la Salva, judetul Bistrita-Nasaud, iar nas improvizat a fost presedintele FEDROM d-nul Miguel Fonda Stefanescu care a si platit gaina asa cum zice obiceiul. Domnul presedinte a mai avut la inceputul atelierului o interventie in care a vorbit despre sarbatorirea limbii romane, recitind si o poezie.

Prezent si de aceasta data au spus echipa de voluntari din Fedrom, care a ajutat la buna desfasurare a atelierului: Iulia Giurumescu fiind de aceasta data traducatoare pentru prietenii nostri spanioli, Cecilia Limona, Ela Stinga, Nina Vasile si Esteban Navarro. Printre participantii s-a aflat si d-nul Marius Sarb, vicepresedinte FEDROM si Raquel Viejobueno, poeta.

 A fost o atmosfera frumoasa, in care unii au aflat cum se desfasura o nunta traditionala iar altii si-au amintit cu placere.