Obiceiuri de Paste

„Craii de la Mocod” este o tradiţie ce dăinuie de mai bine de trei secole în satul Mocod, comuna Nimigea (Bistriţa-Năsăud). În a doua zi de Paşte, sunt aleşi cei mai harnici doi tineri din localitate, care sunt numiţi „crai” şi care au dreptul să îi pedepsească pe alţi doi feciori leneşi. Cei dintâi duc câte un prun tânăr fetelor din sat, care îl ornează cu panglici colorate, beteală, flori şi păpuşi. Craii trebuie apoi să-şi „spele” păcate şi să plătească pentru a fi scoşi din apa Someşului.

În comuna Şuşag, judeţul Alba, există un obicei despre care localnicii spun că este unic în România. Este vorba despre „statul la vase”, tradiţie ce se păstrează încă pe Valea Sebeşului. În cea de-a doua zi de Paşte, tinerii căsătoriţi în ultimul an trebuie să se îmbrace în haine populare de nuntă şi să stea la masă în curtea bisericii din localitate, aşteptând ca rudele şi prietenii să le aducă diverse cadouri utile pentru gospodărie.Vechi de secole, obiceiul a fost „întrerup” cu câţiva ani înainte de Revoluţia din 1989, iar în anii ’90 nu a mai putut fi organizat pentru că tinerilor le era ruşine să se implice. Datina a fost însă reînviată la începutul anilor 2000, cu sprijinul Consiliului Judeţean Alba. Dacă înainte proaspeţii căsătoriţi primeau vase de lut, acum darurile constă în vase de sticlă, porţelan sau inox.

Tot în Alba, Bistrita-Nasaud, dar şi în alte judeţe din Transilvania, în comunităţile de germani şi saşi se păstrează încă tradiţia „stropitului” sau „udatului”. Lunea, în cea de-a doua zi a sărbătorii Pascale, băieţii tineri formează mai multe grupuri şi merg să stropească fetele cu parfum. În unele sate băieţii trebuie să întrebe părinţii fetelor dacă primesc cu udatul, spunând: „Am fost într-o pădure verde, am văzut o viorea albastră, care stătea să se ofilească. Îmi daţi voie să o stropesc?”. Dacă în vechime fetele erau stropite cu apă, din secolul al XIX-lea tinerii folosesc sticluţe cu parfum. În schimb, băieţii primesc cozonac, prăjituri, ouă roşii şi vin.

În satul Sânmihai din judeţul Mureş, tânărul care iese primul la arat în primăvară – poreclit„Pogăniciul” - este urmărit, în a doua zi de Paşte, de şapte „fugari” desculţi, ţelul primului fiind să urce în turnul bisericii şi să tragă clopotele fără a fi prins şi astfel să primească băutură şi ouă roşii. Dacă, dimpotrivă, este prins, „Pogăniciul” este aruncat în pârâul ce traversează satul, apoi trebuie să le facă cinste celorlalţi.

În Bucovina, în noaptea de Înviere, fetele se duc în clopotniţă şi spală limba clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spală apoi pe faţă în zorii zilei de Paşte, pentru a fi frumoase tot anul şi pentru ca „aşa cum aleargă oamenii la biserică atunci când se trag clopotele, tot aşa să alerge şi băieţii după ele”. Băieţii trebuie să meargă cu flori la casele tinerelor pe care le plac, iar ele, pentru a demonstra că sentimentul este reciproc, trebuie să le ofere un ou roşu.

În Ardeal, tinerii maghiari obişnuiesc să împodobească, de sâmbătă noaptea, cu crengi de bradporţile caselor unde locuiesc fete nemăritate. Fetele care au pândit toată noaptea la ferestre ştiu pe cine să răsplătească, astfel că băieţii primesc în ziua de Paşte bucate sau bani.

La Călăraşi, credincioşii aduc la slujba de Înviere şi un cocoş alb. Tradiţia spune că atunci când cocoşii cântă, Hristos a înviat. Aşadar, cel mai norocos va fi gospodarul a cărui pasăre va cânta prima. Acesta va avea un an plin de belşug.

În Câmpulung Moldovenesc, în zorii zilei de duminică, credincioşii ies în curtea bisericii şi, stând în cerc, aşteaptă ca preotul să sfinţească şi să binecuvânteze bucatele din coşurile pe care le-au adus. În fiecare coş se găseşte o farfurie pe care sunt aşezate seminţe de mac, sare, zahăr, făină, ceapă şi usturoi. Deasupra acestei farfurii se pune pasca, şuncă, brânză, ouă roşii, bani, flori, peşte afumat, sfeclă roşie cu hrean şi prăjituri. După binecuvântarea acestora, seminţele de mac se aruncâ într-un râu pentru alungarea secetei, sarea este păstrată pentru a aduce belşug, iar zahărul poate fi folosit pentru a fi dat vitelor atunci când sunt bolnave. De asemenea, se crede că făina va face ca rodul grâului să fie bogat, iar ceapa şi usturoiul protejează culturile împotriva insectelor şi altor dăunători.

În prima zi de Paşte, de dimineaţă, în satele de pe Valea Bârgăului şi de pe Valea Sălăuţei, copiii merg din casă în casă să le ureze oamenilor sărbători fericite şi să vestească Învierea Domnului. Obiceiul se numeşte „În pciez” şi reprezintă o întrecere între copii pentru a aduna cât mai multe ouă vopsite.

Apoi, în după-amiaza zilei de Paşte, cei mici se adună în curtea bisericii, după Vecernie, să „ciocănească” ouăle cu banul, miza jocului fiind atât oul care poate fi câştigat de cel care îl nimereşte cu moneda, cât şi banii puşi în joc. Copiii pun pe pământ câte ou roşu, iar de la un metru distanţă aruncă bani spre el. Cel care reuşeşte să înfigă banul în ou, primeşte atât oul, cât şi restul monedelor. Tradiţia spune că învingătorul va avea o viaţă îmbelşugată.

Obiceiuri de Paste in alte tari

În Finlanda, în ziua de Paşte, copiii se costumează în vrăjitoare, se vopsesc pe faţă cu funingine şi merg cu „colindatul” din casă-n casă. Gazdele care îi primesc le oferă dulciuri.

Localnicii din Haux, Franţa, prepară în cea de-a doua zi de Paşte o omletă uriaşă. Peste 4.500 de ouă folosesc pentru asta.

Norvegienii au şi ei o tradiţie specială. În timpul sărbătorilor Pascale, aceştia citesc romane poliţiste. Editurile de presă tipăresc din acest motiv cărţi „de sezon”, în colecţia „Easter Thriller”.

În Republica Cehă, a doua zi de Paşte este cunoscută drept „Lunea biciuirii”. Cu această ocazie, băieţii lovesc picioarele fetelor cu un bici împletit din nuiele. Se spune că astfel tinerele vor avea parte de sănătate şi frumuseţe. În schimb, fetele le oferă băieţilor ouă pictate şi leagă panglici în jurul biciului.

sursa: Gandul

Vinerea Mare este zi de mare doliu a intregii crestinatati pentru ca este ziua in care Hristos a fost rastignit si a murit pe cruce pentru mantuirea neamului omenesc.

Aceasta zi este cinstita mai ales prin participarea la slujba Prohodului Domnului. Este ultima zi din Postul Pastilor si se mai numeste si Vinerea Patimilor sau Vinerea Seaca, pentru ca e zi de post negru, adica nu se mananca si nu se bea decat apa toata ziua,

 In vinerea seaca clopotele bisericilor nu mai suna doar toaca se aude in biserici. Pentru ca in aceasta zi nu se ara, nu se seamana, nu se coase, nu se tese, nu se spala rufe, multe dintre gospodine vospsesc ouale.

Iata cateva sfaturi de la bunicile noastre despre cum se vopsesc ouale:

• ·         Ouale trebuie sa fie proaspete si se pot verifica scufundandu-le in apa, cele proaspete se vor lasa la fund
• ·         Pentru a nu crapa la fierbere ouale trebuie tinute la temperatura camerei cel putin patru ore
• ·         Inainte de a le fierbe ouale se spala si se clatesc intr-o solutie de apa cu otet.
• 
  

Oul reprezinta un simbol al fertilitatii, renasterii si a ciclului vietii.Conceptul oului sacru de la Babilon s-a raspandit de la vechii persi in Egiptul si Roma antica, la hindusi si druizi. Simbolistica oualor de Pasti trebuie cautata inainte de nasterea lui Hristos, in timpuri stravechi. Oul era dat in dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creatiei, fecunditatii, simbol al vietii si al reinnoirii naturii, obiceiul vopsirii lui fiind intalnit la chinezi cu doua mii de ani inainte de Hristos.

Obiceiul colorarii oualor s-a transmis crestinilor si este inca practicat mai ales la popoarele Europei si Asiei. Spre deosebire de alte tari ale Europei, unde obiceiul s-a restrans sau a oua rosii disparut, la romani a inflorit, atingand culmile artei prin tehnica, materiale, simbolica motivelor si perfectiunea realizarii.

Folclorul conserva mai multe legende crestine care explica de ce se inrosesc ouale de Pasti si de ce ele au devenit simbolul sarbatorii Invierii Domnului. Una dintre ele relateaza ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul rastignit, a asezat cosul cu oua langa cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Iisus. Domnul, vazand ca ouale s-au inrosit, a spus celor de fata: „De acum inainte sa faceti si voi oua rosii si impestritate intru aducere aminte de rastignirea mea, dupa cum am facut si eu astazi”.

Culoarea rosie cu care le vopsesc crestinii la Pasti, reprezinta pe de o parte focul, cu puterea lui purificatoare, dar si sangele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mantuirea lumii.

 Traditii si obiceiuri

Lumea, in trecut, pleca acasa de la biserica cu lumanarile aprinse pe drum. Ocoleau casa de trei ori si intrand, se inchinau, faceau cate o cruce cu lumanarea aprinsa in cei patru pereti sau doar la grinda de la intrare si pastrau lumanarea pentru vremuri de primejdie.

Fiind ziua in care Iisus Hristos a fost rastignit pe cruce, in aceasta zi nu se ara, nu se seamana si nu se sadesc pomi, intrucat nu vor rodi. Femeile nu au voie sa coaca, sa coasa, sa teasa, sa spele rufe sau sa toarca.

In Vinerea Mare nu se mananca urzici, nu se foloseste otet pentru ca pe Cruce, Iisus a fost batut cu urzici, iar buzele i-au fost udate cu otet. Credinciosii petrec Vinerea Mare in rugaciune.

In aceasta zi, gospodinele opresc lucrul. Nu se spala si nu se sacrifica pasari sau animale.

Cercetatorii etnografi sustin ca, in comunitatile traditionale, se considera ca Vinerea Mare, odata cu moartea Mantuitorului, deschide un timp al haosului si intunericului, oamenii ramanand fara protectie divina. Se spunea ca Vinerea Mare ar echivala cu 12 vineri obisnuite, denumirea de Vinerea Seaca explicandu-se prin postul negru pe care multi oameni obisnuiau sa-l tina. Cine face vreun rau semenului sau in aceasta zi va fi pedepsit inzecit pentru fapta sa.

In unele zone ale tarii se afuma cu tamaie pomii si casele pentru a le feri de animalele salbatice, de trasnete, boli si daunatori. De asemenea, exista traditia ca daca ploua, va fi un an imbelsugat, iar daca nu, va fi mare saracie tot anul.

In popor se crede ca postul negru este bun pentru 'secarea' gusii si vindecarea bolilor de piele (Bucovina, Moldova, Transilvania), ca il va feri pe cel care posteste de toate bolile si il va face sa fie sanatos tot restul anului.

In Vinerea Mare, dimineata, inainte de rasaritul soarelui, oamenii alergau desculti prin roua sau se scaldau tainic in ape curgatoare: se crede ca cel care se cufunda de trei ori in apa rece in Vinerea Seaca va fi sanatos tot anul.

Sarbatoarea Intrarii lui Hristos in Ierusalim este cunoscuta in popor sub denumirea de Florii. 

Duminica Floriilor este o sarbatoare a bucuriei, din care care transpare credinta in inviere si in viata de apoi. Acest fapt este subliniat de numeroasele obiceiuri si traditii de Florii, raspandite in tarile crestine de pe mapamond. Adesea, aceste obiceiuri se intemeiaza nu doar pe credinta crestina, ci si pe credinte de sorginte pagana.

Obiceiuri in Sambata lui Lazar

In Biserica Ortodoxa, Duminica Floriilor este strans legata de comemorarea unui episod ce precede Intrarea Domnului in Ierusalim, anume, Invierea lui Lazar de catre Iisus Hristos. Invierea lui Lazar prefigureaza Invierea Domnului si invierea de obste de la sfarsitul veacurilor.

In Grecia, Sambata lui Lazar este cunoscuta in popor cu numele “Primele Pasti”. In obiceiurile pastrate in Grecia sunt evidente influntele pagane antice deoarece Lazar nu il prefigureaza numai Hristos, ci trimite si la zeii ce simbolizeaza tineretea precum Adonis si Atis, prezenti in ritualurile pagane antice de primavara. In Cipru exista obiceiul ca, in timpul unui joc de rol, Lazar sa fie interpreatat de catre un copil.

Tot in Grecia, in Sambata lui Lazar are loc o procesiune cu caracter funerar, in care copiii canta pe la casele cunoscutilor imne cunoscute sub numele “Lazarakia”. La sfarsit fiecare copil primeste din partea celui colindat o mica prajitura. In prezent, in diaspora greaca a se mai pastreaza doar obiceiul coacerii acestor prajituri specifice din Sambata lui Lazar.

In Bulgaria, in Sambata lui Lazar fetele sunt cele care canta si danseaza pe la casele cunoscutilor “Lazarita”.Acest obicei constituie un rit de trecere de la copilarie la pubertate.

Obiceiuri de Florii

In Franta si Spania, inca din secolul al VIII-lea se pastreaza obiceiul de a imita aclamatiile iudeilor “Osana!” (in aramaica este o rugaciune inchinata Domnului ce inseamna totodata si frunza de finic) la primirea lui Hristos.

Din secolul al IX-lea se pastreaza obiceiul aducerii ramurilor la biserica, obicei ce s-a raspandit atat in Rasarit, cat si in Apus.

In Duminica Floriilor, bisericile sunt impodobite cu frunze de palmier in unele regiuni, sau cu ramuri de maslin, de dafin, in zonele in care acestea sunt mai des intalnite, precum si in unele din tarile mediteraneene. Alte substitute precum ramurile de arbust sunt folosite in tarile nordice, sau ramurile de salcie in Rusia si in tara noastra. In unele tari sunt folosite flori dar si ramuri de conifere.

Acolo unde sunt intrebuintate ramurile de finic, acestea sunt adesea taiate in forme diferite, in special sub forma sfintei cruci. In Grecia, dupa slujba, sunt oferite de catre preot fiecarui credincios o mica cruce credincios impreuna cu un buchet din ramuri de dafin. Acest buchet este numit “vaya” si va fi tinut langa icoanele din casele credinciosilor, precum ramurile de salcie in Rusia si in Romania etc. Exista si superstitia potrivit careia ramurile binecuvantate nu trebuie taiate cu un obiect ascutit, intrucat se crede ca astfel acestea pierd puterea de a pazi de rau si boli.

In Grecia si in Franta exista obiceiul ca ramurile binecuvantate sa fie duse in cimitir. Un studiu din 1961 arata ca in Franta, Duminica Floriilor si Ziua Tuturor Sfintilor sunt sarbatorile cand cei mai multi credinciosi merg in cimitire pentru a se ruga pentru cei adormiti. Aici, ca si in alte tari latine, exista obiceiul de a planta ramuri de arbust binecuvantate in Duminica Floriilor, la mormintele celor dragi. Tot aici, in timpul inmormantarii se pune in mana celui adormit o astfel de ramura ca o marturie a credintei in viata de apoi. Ca o planta mereu verde, arbustului i s-a conferit acest simbolism funerar inca din vremuri pre-crestine, cand le era inchinat zeitatilor lumii subpamantene Hades si Cybela.

In Rusia si in Europa Centrala, oamenii obisnuiesc sa manance mugurii de salcie in Dumnica Floriilor pentru a fi feriti de canicula in timpul verii.

Din Carelia, o regiune majoritar ortodoxa a Finlandei, s-a raspandit un obicei in restul acestei tari: in dimineata primei zile de Pasti, copiii intreaba oamenii daca doresc sa fie atinsi cu o ramura de salcie, in timp ce rostesc o urare pentru sanatate, in schimbul primirii unei mici recompense din partea acelor persoane.

In Slovacia, copiii realizeaza pentru procesiunea din Duminica Floriilor un copac. Se crede ca ramurile acestuia au proprietati tamaduitoare. Oamenii arunca hainele de valoare sau lucruri scumpe inaintea acestui alai si daruiesc bani sau oua fiecarui copil in schimbul unei coronite. Astfel de copaci sunt impodobiti cu flori in Polonia, cu flori uscate si cereale in Lituania si Letonia, si cu mere, portocale si covrigi in Austria.

In Germania, Duminica Floriilor este numita Duminica Verde datorita florilor si ramurilor specifice.

sursa:  http://www.crestinortodox.ro/paste/florii/